Scandal la ziar

Butonam astă seară teveul în timp ce-mi potoleam foamea de dinozaur şi am dat peste dementa aia de Oana Zăvoranu. Era în emisiune la marele om de televiziune Cristian Brancu şi povestea cum a fost ea calomniată de o ziaristă. Iată calomnia: tânăra Cristina Herea, căci despre ea vorbim, a scris un articol în care informa cetitorul că «Buzuca» ar fi mai nou «Bucuţa», mai exact, că Zăvo-dilia şi-ar fi pus silicon în poponeaţă.  Articolul a stârnit nervii nevricoşi ai Oanei, aceasta mărturisind că a fost deranjată mai mult de faptul că ea nu a fost întrebată dacă informaţia este sau nu adevărată, iar ştirea a apărut în ziar ca fiind «de bună». Întrebarea în emisiune era dacă ziarista, pe care o vedeam ca fiind o tânără capabilă, va fi sau nu dată în judecată de Zăvorancă. N-am avut răbdare să urmăresc în continuare emisiunea pentru a afla răspunsul, dar nu m-ar surprinde s-o văd pe blonda jurnalistă chemată în instanţă de «querida», care se ştie că a mai dat si alte publicaţii şi alţi ziarişti în judecată.

De ce am povestit eu aici de scandalul Zăvo-Herea?!

Zilele trecute vorbeam cu un coleg care dă la arhitectură despre admiterea pe care el o dă, despre ce presupune facultatea asta etc. Am ajuns la concluzia că este aproape la fel de greu, dacă nu cumva mai greu decât la medicină. Fireşte, colegele «viitoare doamne doctor»[şi sunt cam 8] au sărit zburlite că la ele e mai greu decât la arhitectură. Nu m-au convins, din simplul motiv că erau subiective. Astăzi discutam cu un alt prieten, student la arhitectură peisageră[alta brânză decât arhitectura de care vorbeam mai sus] şi mi-am dat seama că e inutil să compar cele două facultăţi pentru că ambele au o admitere grea şi sunt în sine nişte facultăţi greu de urmat. Plus că atât ca medic, cât şi ca arhitect, responsabilitatea este foarte mare. Unul «operează» cu sănătatea, celălalt cu clădirile şi ambii lucrează de fapt cu viata oamenilor.

Însă riscurile nu dispar când vine vorba de meseria de jurnalist. Ca să nu se creadă că sunt subiectivă, am rezumat la început povestea Herea-Zăvonarnu, tocmai pentru a ilustra aceste riscuri. Dacă nu tai bine cu bisturiu, ai pus-o de mămăligă, că moare  bolnavul de mâinile tale, dacă nu desenezi bine clădirea, se dărâmă şi moare locatarul, tot de mâinile tale. Însă şi dacă nu scrii bine şi nu probezi veridicitatea ştirilor, mori tu, ce-i drept la figurat, şi tot de mâinilie tale. Diferenţa e  că în primele două cazuri răul este provocat în principal celui cu care lucrezi, pe când în cazul jurnalistului, răul se răsfrânge asupra ta. Cu alte cuvinte tu eşti cel care o beleşte. Că te pune michiduţa şi scrii ceva la ziar şi nu-i convine vreunui nebun cu bani, care te dă în judecată doar aşa, la mijto, să-ţi f*** ţie cariera. Şi te-ai dus pe p..antă la vale…