Flashback – „acum un an…”

Ce făceam acum un an? Mi-a venit această creaţă întrebare în minte în timp ce dereticam prin casă. Well, întrerup puţin activităţile casnice administrative ca să vă amintesc/reamintesc ce făceam acum un an, sunt singură că vă interesa! Şi nu, «O altă poveste» nu s-a terminat:)

Acum un an era tot toamnă! Geez, never thought it was, huh? Şi tot frig şi tot ploaie, doar că era un frig şi-o ploaie de Bucureşti! În Bacău la mine vântu bate altfel şi ploaia e diferită;) Mi-a placut încă de pe atunci Bucureştiul ploios şi aglomerat. Ya ya, I know, you all hate this fucked up city! Mutaţi-vă!

Acum un an aveam deja vreo 3 săptămâni de facultate, timp în care penetrasem, academic vorbind, lumea studenţiei. Mă plictisisem să povestesc atât de multe ori cine sunt, de unde vin, ce caut eu la facultatea asta, ce vreau să fac mai departe şi alte bălării convenţionale. Mă plictisisem să explic de ce Misha dacă nu sunt Mihaela, de ce n-am accent dacă sunt moldoveancă, cum se face că nu plătesc nici chirie, nici cămin and so on. Mă temeam că nici eu nu voi reţine numele tuturor colegilor, exceptându-i pe cei moldoveni, fireşte, pe care i-am reperat din prima dupâ acşient, of course:>

Acum un an…CUMPĂRAM ZIARE! Oh yes, multeee ziare, frumos mirositoare, de ţi se înegreau buricii/buricele/buricile degetelor de la tuşul ăla! Erau în jur de 7 ziare…pe zi pe care trebuia să le citim. Care noi? Noi ăştia deosebiţii, bobocii din gr.9 de la Etajul 6;) De ce noi? Pentru că nu doar noi eram şi încă suntem deosebiţi, ci şi proful de PACT. Ce e PACT? Nu ştiu exact:-?? Don’t wanna remember:D Eram mândra de ziarele mele, mă simţeam mai aproape de moşnegii din metrou alături de care citeam ziarul de dimineaţă şi când teancul de gazete s-a mărit, bunica a fost încântată de cadou – avea hârtie de împachetat şi de pus pe borcanele din cămară.

Acum un an ştiam deja să merg cu metroul! Dar încă aveam dubii la staţiile unde veneau 2 magistrale pe acelaşi peron… That was a stupid shit! Nici ce scriu indicatoarele alea nu ma ajuta foarte mult, erau nişte înşiruiri de staţii. Mi-aş fi dorit să scrie „Metrou pentru Misha către Leu!”. Dristorul crea mereu confuzii, pentru că mereu se anunţa în metrou că mergem în direcţia Dristor 2… dar în direcţia Dristor 1 nu mergeam niciodată! Până m-am prins cum e cu capetele de magistrală a mai trecut o vreme:)

Acum un an cunoşteam noi oameni care mi-au fost „prima gaşcă”, iar unii îmi sunt dragi şi astăzi, deşi am schimbat vreo câteva găşti între timp – e nevoie de puţină diversitate;) Acum un an eram îndrăgostită, da, mergeam şi eu pe stradă visând cu ochii deschişi, păşind de parcă pluteam şi zâmbind mereu ca o tâmpă! But I’m ok now!