O altă poveste… (V)

Trecuse ora prânzului, dar nu ştia cam cât e ceasul şi îi era prea lene să se dea jos din pat să afle. Îşi aminti noaptea ce trecuse şi-şi simţi sufletul golit de durere şi plin de fericire. Se ridică din pat şi trase obloanele. Camera se inundă cu un soare puternic şi îmbietor cum nu mai fusese de zile bune. Sofia lipsea din pat. O strigă, dar nu primi nici un răspuns. „O fi la jogging”, îşi spuse în gând. Era un obicei vechi al ei să alerge de dimineaţă sau seara târziu – era, ciudat sau nu, o relaxare pentru ea, dar, ca toate femeile, avea şi obsesia greutăţii deşi nu era cazul cu siguranţă. Tudor zâmbi ştrengăreşte vizualizându-i trupul gol, cu liniile acelea senzuale, formele ca desenate de mâna unui artist desăvârşit, pielea fină şi mereu mirosind a ceva dulce, gâtul lung, bustul destul de generos, abdomenul sculptat în care uneori îşi imagina că va lua fiinţă fiul lui, fundul obraznic şi picioarele lungi…”E a mea!”, îşi spuse plin de iubire şi încântare şi se îndreptă spre dressing. Deschise uşile în cautarea unor pantaloni şi a unui tricou cu care să-şi acopere goliciunea. Sufletul îi îngheţă!

* * *

Se uita ca un tâmpit la rafturi şi nu reuşea să facă nici un gest. Voia să-şi adune gândurile care dispăreau rând pe rând, făcându-i parcă loc celui din urmă gând, cel mai groaznic şi mai îngrozitor. Nu voia să se gândească la aşa ceva. Sufletul său refuza şi încerca disperat să blocheze astfel de idei şi nici mintea nu-l ajuta pentru că era amorţită. Hainele şi toate lucrurile Sofiei lipseau.