Labirintul simturilor de la Kandia

Ieri, dupa mult timp, am luat parte la un eveniment foarte dragut oferit de Kandia cu ocazia schimbarii de indentitate. Ni s-a propus o redescoperire a simturilor sau o improspatare a lor cu ajutorul ciocolatei, urmand un „labirint al simturilor”.

N-a fost greu sa intru in lumea creata de Kandia, avand in vedere ca lumina din spatiul destinat evenimentul ( La Scena ) venea doar de la lumanari cu parfum de ciocolata, muzica ambientala era superba si atmosfera in sine era de relaxare.

Prima oprire din labirintul simturilor a fost la masaj cu o crema divina pe baza de ciocolata care mi-a lasat mainile mai catifelate decat cele de bebelus:D Cu mine una lucrurile stau destul de simplu cand vine vorba de masaj – 5 minute sunt suficiente ca sa adorm:)) Ieri n-am facut-o si asta pentru ca urma „popasul” al doilea din labirintul Kandia – bufetul de prajituri de ciocolata, prezentate foarte simpatic intr-un mini meniu in functie de senzatiile oferite – eu am servit o prajitura cu cioco si inghetata cu senzatie de fluturi in stomac – un deliciu!

All in all, mi-a facut placere sa iau parte la dulcele eveniment Kandia, atat pentru atmosfera, cat si pentru masaj, prajituri si ciocolata! Parca toate lucrurile capata un sens mai fin, mai cremos si mai usor de digerat atunci cand savurezi o ciocolata buna!

Stealth Marketing sau de ce mi-a placut The Joneses

Din scurtele descrieri ale filmului The Joneses gasite pe internet, nimic nu mi s-a parut exagerat de interesant ori nou. L-am urmarit si am descoperit ca exista o fasie de marketing de care n-am auzit pana acum si care pare sa nu fie nici foarte noua, nici foarte folosita ca si strategie. Stealth marketing sau undercover marketing (ori buzz marketing) e o parte a marketingului in care publicul nu este constient de faptul ca se afla intr-un astfel de proces; mai exact, nimeni nu promoveaza in mod direct un produs, nimanui nu i se spune „foloseste acest brand”, nici o companie nu iese sa trambiteze ca sunt cei mai buni. Lucrurile vizeaza subconstientul uman si se incearca, printr-o metoda usor miseleasca din punctul meu de vedere, sa i se implementeze publicului vizat ideea ca are nevoie sau ca isi doreste un produs, fara nici cea mai mica urma de advertising clasic sau promotion ori sales la modul direct.

In speranta ca prin acest al doilea paragraf voi explica mai coerent:)), voi cita un site strain care face o analogie ce spune mai multe decat am reusit eu:D ” To use a parallel, if the marketing industry were for example, the military, the stealth marketers would be the covert ops, secret agents, spies, and ninjas.” [http://www.optimum7.com] Cam asta sunt si personajele din filmul The Joneses, un fel de agenti de vanzari sub acoperire – mama, tata, fiul si fiica, aparent o familie perfecta, se muta intr-un cartier populat de oameni bogati unde incep, prin diverse tertipuri si strategii sa-i determine pe ceilalti sa achizitioneze diverse produse. Metodele folosite merg pe principiul „am vazut la X ca si-a luat nu-stiu-ce, trebuie sa ne luam si noi!”.

Stealth marketing e un concept destul de complex, aceasta metoda de vanzare fiind folosita chiar si in anii ’50. Modul de a actiona prezentat in The Joneses este totusi putin exagerat, se vorbeste despre o intreaga retea secreta la nivel global de stealth marketeri, cu ierarhii interne bine definite, cu supervizori, monitorizari, perioade de training etc. foarte riguroase. Fenomenul a fost mult mai des intalnit si descoperit la o scara cu mult mai mica, de ordinul clientilor unui bar ca si public tinta si unul sau doi stealth marketeri.

Destul de intriganta si controversata aceasta parte a marketingului, care te atrage prin ingeniozitatea cu care poate fi aplicata si rezultatele uimitoare obtinute, dar in acelasi timp ridica multe semne de intrebare si naste polemici. I’ll be back with more details:)

Bulina neagra pentru Metrorex

Nu obisnuiesc sa circul prea des pe magistrala Basarab-Parc Bazilescu, dar in ultima luna am facut vreo 3-4 excursii pe acolo, avand treaba la Jiului. A fost prima data cand am mers mai departe de statia 1 Mai si n-am putut sa nu observ cat de bine sunt construite si intretinute statiile de metrou de pe magistrala 4. NOT!

La 1 Mai lucrurile arata cel mai prost. Cea mai batrana dintre statiile magistralei 4 arata foarte trist, peretii sunt coscoviti si peste tot se vad urmele infiltratiilor. E urat ca o statie deschisa in 2000 sa arate de 3 ori mai prost decat majoritatea celorlalte, deschise inainte sa ma nasc. E bine totusi ca este singura statie de pe magistrala care face bani din spatiu publicitar. Grivita e o idee mai ok, dar nu foarte, avand in vedere ca ambele statii au fost deschise in acelasi an.

Deja cand ajunge metroul in statie la Jiului, zici ca esti in alt oras, pe alta magistrala! Fiind deschisa in iulie 2011, totul e nou, frumos, culori frumoase, scari rulante, lift, sistem nou de validare al cartelelor etc. Ce-i mai prost e ca au o organizare ca la mapeti. Sunt 2 iesiri, una spre Pajura si una spre Jiului, as far as I remember. La fiecare dintre ele exista clasica ghereta de vanzare a cartelelor. La una dintre ele sunt 2 ghisee deschise, cu 2 angajate, la cealalta nici una! La cea fara vanzatoare de cartele exista o masinarie butucanoasa, un tonomat hidos si foarte dubios gandit de la care n-am putut cumpara o cartela de 2 calatorii in valoare de 4 lei, pentru ca aveam o bancnota de 5 lei. Nici o explicatie logica. A trebuit sa ies si sa intru pe la cealalta gura unde am avut de ales intre 2 vanzatoare de bilete, nu una:>

All in all, magistrala 4 e un vis. Trenurile sunt numai model vintage, ca si cum cei care circula pe aceasta magistrala n-au funduri potrivite pentru metrou nou. Pana si pe Saligny-Preciziei mai scapa cate un tren contemporan, dar macar acolo cele vechi se misca cu viteza f buna; pe M4 mai bine o iei in fata metroului, c-ajungi mai repede. Nu inteleg cum au gandit toate lucrurile astea, ideea e ca multe sunt facute pe dos. Nimic surprinzator, doar si Metrorex e parte din Romania:)

Inapoi la scris!

Well well well! Iata-ma iar pe vechiul meu blog, cu vechile mele posturi stupide(sau nu), scriind pentru cititorii mei imaginari:D

Reciteam acum cateva comentarii primite la mica poveste scrisa acum ceva timp aici…si cred ca o sa ma apuc iar sa scriu, nu doar pentru a trece un examen de Social Media o_O, ci pentru ca mi-a placut mereu sa scriu, doar ca mi-am pierdut avantul in ultimul an:) Conteaza ce scriu?! Nu, da, poate, nu stiu…dar eu scriu:)

Before za big trip

Ascult Jay Z feat. Beyonce – „Forever young” si ma gandesc la ce va sa vie! In Bucuresti a dat prima ninsoare si, cliseistic sau nu, e cam trist sa iesi din casa, sa mori in trafic de nervi si sa-ti inghete popoul in statia de RATB. Asa ca mai bine… mai bine plecam noi la munte!:D Negrila, ai schimbat prefixu si-ai adus si zapada in capitala!

Bagaje n-am, bani momentan nu, dar am un chef nebun sa plec, sa urc la cucuietii din munte, s-o ascult pe Beyonce cum zice ea din gurita „forever young”, sa radem azi cum n-am mai ras niciodata si maine sa radem iar mai tare ca azi! Ah, plecam cu trenuletul! E un detaliu important, desi nu conteaza drumul ci destinatia, dar avand in vedere ca n-am mai mers cu trenul de vreo 2-3 ani, va sa fie fun fun fun! Caprele montane merg, in sfarsit, la munte, unde le este locul:))

Prea putina lume cunosc din toti cati au sa se adune pana diseara la Busteni, dar ce conteaza, Jean boxeaza, distractie sa fie! ATAT! De imprietenit ne vom imprieteni cu tontii dupa 2-3-4 cani de vin fiert si-o cafteala cu bulgari, ca oameni suntem! Nu stiu cat de mult vom mai pune pret pe „spiritul si caldura Craciunului” dupa consumul diverselor lichide magice, dar vom face sigur din weekendul asta o amintire de iarna de neuitat…sau poate de uitat, ca de la prea mult alcool ti se mai rupe filmu’, caci da, oameni suntem!

Conteaza prea putin etichetele si chestiile protocolare, important e sa ne simtim bine, in functie de ce inseamna pentru fiecare acest bine(pentru unii o damingeana cu vin, pentru altii un porc de lapte la gratar, pentru altii sa-si vada prietenii aproape). Iar daca dupa acest weekend prietenii(vechi si viitori) vor avea un zambet pe fata cand isi vor aminti de Cabana fara nume, inseamna ca a fost cum trebuie si cuvintele sunt de prisos. Of tu fata, iar te-ntinzi la barbologii si nici nu te-ai apucat de bagaje!!!

LE: Stay forever young, Negrila!!! LMA!

Vreau…

1. Vreau un sufleţel…

2. Vreau să-l dau pe-al meu la schimb!

3. Vreau să-mi încânte retina, fizic vorbind

4. Vreau fiu frumoasă…şi pentru el vreau să fiu cea mai frumoasă!

5. Vreau să fie dependent de mine

6. Vreau să fie drogul meu, să mi-l administrez în doze maxime, zilnic…

7. Vreau să mor la 80 de ani de supradoză de el!

8. Vreau să fie doar al meu!

9. Vreau să fiu tot ce vrea!

10. Vreau să mă alinte, să mă scarpine pe burtică şi să-mi maseze labuţele picioruşele!

11. Vreau să-i gătesc!

12. Vreau să mă răsfeţe cu flori şi ciocolată!

13. Vreau să adorm pe canapea, dumincă seara, cu capul pe pieptul lui!

14. Vreau să mă privească atunci când dorm!

15. Vreau să mulţumească Cerului că m-a găsit!

16. Vreau să-i mulţumesc în fiecare zi că există!

17. Vreau să mă enerveze şi să mă calmeze cu un sărut

18. Vreau să fie gelos şi posesiv, dar să nu recunoască asta, spre amuzamentul meu

19. Vreau-l iubesc mai mult decât pe mine!

20. Vreau să simt că mă iubeşte!

21. Vreau să se trezească în braţele mele

22. Vreau să ma trezească(,)cu o partidă de sexuţ light, ca o cafea cu alintaroma

23. Vreau să avem glumele noastre şi-acea înţelegere din priviri

24. Vreau să mi se zbârlească blăniţa când iese gol şi ud din duş

25. Vreau să fie bărbat!

26. Vreau să mă suprindă măcar o dată pe săptămână

27. Vreau să citim împreună aceleaşi cărţi pe care să le discutăm

28. Vreau să transpirăm amândoi pe masa din bucătarie în timp ce se arde friptura în cuptor

29. Vreau să petrecem Revelionul doar noi doi, într-o cameră la munte

30. Vreau să aparent indiferent, dar de fapt profund

31. Vreau să îl invidieze prietenii pentru că mă are

32. Vreau să ne privim ore în şir, ascultând muzică

33. Vreau să-mi cunoască fiecare centimetru al corpului meu

34. Vreau să-mi accepte nebuniile

35. Vreau să-mi tempereze pornirile absurde

36. Vreau să mă facă să plâng, apoi să mă ducă pe culmile fericirii

37. Vreau să plece o lună şi-apoi să se întoarcă şi să râmână pentru totdeauna

38. Vreau să mă lase să decorez casa

39. Vreau să se îmbrace cu stil

40. Vreau încă 40 de „vreau”!

Cam atât vreau la ora asta:-? Nu cer mult! Sunt numai chilipiruri…şi tot ce vreau, dau la schimb! N-accept bonuri de masă:|

LE: Şi ca o mică precizare, mă mulţumesc şi cu mai puţin, dar nu vreau să recunosc[-x

 

 

 

O altă poveste…(VI)

Văzu pe noptieră o foaie pe care recunoscu scrisul Sofiei. „Te iubesc… dar doar pe tine! Farewell, my monkey man!” Cuvintele «doar pe tine» erau subliniate. Alături de bilet găsi telefonul lui. Era evident… Luă mobilul şi văzu în inbox, la mesaje deja citite, un sms primit dimineaţă devreme – „Vin spre Bucureşti! Abia aştept să ne vedem, cum am vorbit. Te pup!”

* * *

Timp de o oră s-a plimbat ca o stafie prin casă. Era furios… furios pe Sofia că decisese pentru el, furios pe fosta iubită că i-a dat mesaj, furios pe el că era un nenorocit! Deschise sertarul de la birou şi scoase din el o cutiuţă din saten brodată cu fir de argint. Zâmbi amar imaginându-şi cât de frumos i-ar fi stat Sofiei cu inelul acela, cu degetele ei lungi şi delicate. Aruncă inelul şi cutia în fundul sertarului şi se tolăni în pat. Luă telefonul. „Sunt Sofia, momentan nu pot răspunde, dar lăsaţi-mi un mesaj!” La scurt timp primi un sms – „Am ajuns. Sunt unde-am stabilit! Să nu întârzii ca de obicei! Te puuup”. Se ridică din pat şi intră la duş. Stătu o oră sub jetul puternic de apă fierbinte, cu mintea goală şi sufletul pustiu, întrebându-se obsesiv „Tudore, merită?”

Flashback – „acum un an…”

Ce făceam acum un an? Mi-a venit această creaţă întrebare în minte în timp ce dereticam prin casă. Well, întrerup puţin activităţile casnice administrative ca să vă amintesc/reamintesc ce făceam acum un an, sunt singură că vă interesa! Şi nu, «O altă poveste» nu s-a terminat:)

Acum un an era tot toamnă! Geez, never thought it was, huh? Şi tot frig şi tot ploaie, doar că era un frig şi-o ploaie de Bucureşti! În Bacău la mine vântu bate altfel şi ploaia e diferită;) Mi-a placut încă de pe atunci Bucureştiul ploios şi aglomerat. Ya ya, I know, you all hate this fucked up city! Mutaţi-vă!

Acum un an aveam deja vreo 3 săptămâni de facultate, timp în care penetrasem, academic vorbind, lumea studenţiei. Mă plictisisem să povestesc atât de multe ori cine sunt, de unde vin, ce caut eu la facultatea asta, ce vreau să fac mai departe şi alte bălării convenţionale. Mă plictisisem să explic de ce Misha dacă nu sunt Mihaela, de ce n-am accent dacă sunt moldoveancă, cum se face că nu plătesc nici chirie, nici cămin and so on. Mă temeam că nici eu nu voi reţine numele tuturor colegilor, exceptându-i pe cei moldoveni, fireşte, pe care i-am reperat din prima dupâ acşient, of course:>

Acum un an…CUMPĂRAM ZIARE! Oh yes, multeee ziare, frumos mirositoare, de ţi se înegreau buricii/buricele/buricile degetelor de la tuşul ăla! Erau în jur de 7 ziare…pe zi pe care trebuia să le citim. Care noi? Noi ăştia deosebiţii, bobocii din gr.9 de la Etajul 6;) De ce noi? Pentru că nu doar noi eram şi încă suntem deosebiţi, ci şi proful de PACT. Ce e PACT? Nu ştiu exact:-?? Don’t wanna remember:D Eram mândra de ziarele mele, mă simţeam mai aproape de moşnegii din metrou alături de care citeam ziarul de dimineaţă şi când teancul de gazete s-a mărit, bunica a fost încântată de cadou – avea hârtie de împachetat şi de pus pe borcanele din cămară.

Acum un an ştiam deja să merg cu metroul! Dar încă aveam dubii la staţiile unde veneau 2 magistrale pe acelaşi peron… That was a stupid shit! Nici ce scriu indicatoarele alea nu ma ajuta foarte mult, erau nişte înşiruiri de staţii. Mi-aş fi dorit să scrie „Metrou pentru Misha către Leu!”. Dristorul crea mereu confuzii, pentru că mereu se anunţa în metrou că mergem în direcţia Dristor 2… dar în direcţia Dristor 1 nu mergeam niciodată! Până m-am prins cum e cu capetele de magistrală a mai trecut o vreme:)

Acum un an cunoşteam noi oameni care mi-au fost „prima gaşcă”, iar unii îmi sunt dragi şi astăzi, deşi am schimbat vreo câteva găşti între timp – e nevoie de puţină diversitate;) Acum un an eram îndrăgostită, da, mergeam şi eu pe stradă visând cu ochii deschişi, păşind de parcă pluteam şi zâmbind mereu ca o tâmpă! But I’m ok now!

 

O altă poveste… (V)

Trecuse ora prânzului, dar nu ştia cam cât e ceasul şi îi era prea lene să se dea jos din pat să afle. Îşi aminti noaptea ce trecuse şi-şi simţi sufletul golit de durere şi plin de fericire. Se ridică din pat şi trase obloanele. Camera se inundă cu un soare puternic şi îmbietor cum nu mai fusese de zile bune. Sofia lipsea din pat. O strigă, dar nu primi nici un răspuns. „O fi la jogging”, îşi spuse în gând. Era un obicei vechi al ei să alerge de dimineaţă sau seara târziu – era, ciudat sau nu, o relaxare pentru ea, dar, ca toate femeile, avea şi obsesia greutăţii deşi nu era cazul cu siguranţă. Tudor zâmbi ştrengăreşte vizualizându-i trupul gol, cu liniile acelea senzuale, formele ca desenate de mâna unui artist desăvârşit, pielea fină şi mereu mirosind a ceva dulce, gâtul lung, bustul destul de generos, abdomenul sculptat în care uneori îşi imagina că va lua fiinţă fiul lui, fundul obraznic şi picioarele lungi…”E a mea!”, îşi spuse plin de iubire şi încântare şi se îndreptă spre dressing. Deschise uşile în cautarea unor pantaloni şi a unui tricou cu care să-şi acopere goliciunea. Sufletul îi îngheţă!

* * *

Se uita ca un tâmpit la rafturi şi nu reuşea să facă nici un gest. Voia să-şi adune gândurile care dispăreau rând pe rând, făcându-i parcă loc celui din urmă gând, cel mai groaznic şi mai îngrozitor. Nu voia să se gândească la aşa ceva. Sufletul său refuza şi încerca disperat să blocheze astfel de idei şi nici mintea nu-l ajuta pentru că era amorţită. Hainele şi toate lucrurile Sofiei lipseau.

O altă poveste… (IV)

Intră în dormitor, se aşeză în genunchi şi-i sărută picioarele. Îşi aşeză capul în poala ei, iar ea îşi trecu degetele lungi şi subţiri prin părul  lui.

– Iartă-mă! De o mie de ori iartă-mă! Am ajuns să mă urăsc pe mine, dar pe tine n-am încetat niciodată să te iubesc!

– Nu ştiu ce s-a întâmplat cu noi, nici nu vreau să mai ştiu! Îmi doresc doar să uităm ultima perioadă şi să revenim la cum am fost.

– Nimic nu m-ar face mai fericit… Vreau să mă ierţi şi să mă laşi să te iubesc în continuare!

Sofia îi acoperi buzele cu degetele ei. Îl sărută pe frunte, pe ochi, pe obraji, pe gât, încercând parcă să-i acopere fiecare părticică a chipului cu sărutările ei! Tudor o luă în braţe şi o întinse pe pat. Îşi plimbă mâinile mari şi neobişnuit de moi pentru un bărbat peste trupul ei. Treptat, toată tensiunea acumulată în ultima perioadă se transformă în pasiune. Uitau să mai respire, captivaţi în vâltoarea atingerilor şi sărutărilor, erau un singur trup, o singură minte şi-o singură inimă care batea acum mai repede ca niciodată, iar bătăile parcă fredonau un cântec de dragoste. Se redescopereau, aşa cum se descoperiseră fix cu un an în urmă. Cine-ar fi crezut că aniversarea lor mult aşteptată îi va găsi mizerabili şi nefericiţi si apoi îi va uni într-o împăcare mai dulce ca râurile de miere ale Raiului… Târziu în noapte au adormit îmbrăţişaţi, fericiţi, eliberaţi şi mai uniţi ca niciodată.